Zona de contact

Zona de contact

Cu putin timp in urma, mai exact pe data de 22.07.2014, respectabilul domn George Friedman, seful agentiei de prognoze geopolitice Stratfor, a publicat un amplu articol intitulat Can Putin survive ? ( Poate Putin sa supravietuiasca ), articol in care autorul face o analiza care pleaca de la o retrospectiva a situatiei din Ukraina lui Yanukovici, trece prin prezent si incearca sa prognozeze vitorul lui Putin. Articolul il puteti citi aici, in forma publicata de Stratfor sau aici in traducere.

Desi suntem in asentimentul domnului Friedman in majoritatea celor expuse, ne- a atras atentia o fraza pe care nu putem sa nu o punem sub semnul intrebarii, deoarece in mod subliminal a fost preluata nu doar de catre domnia sa, ci datorita repetarii cu obstinatie, si de alti analisti, devenind un fel de axioma, desi lucrurile nu stau deloc asa. Deci iata cum suna fraza :   . The country ( Ukraina – n.r. )  is vital to Russia as a buffer against the West and as a route for delivering energy to Europe, which is the foundation of the Russian economy. Un buffer impotriva Vestului. Asta se spune si la Kremlin. Rusia se teme ca Vestul sa nu ajunga la granitele sale. Dar Rusia lui Putin, la fel ca si URSS-ul lui Stalin cauta zona de contact. Impartirea Poloniei prin tratatul de neagresiune ( atentie, de neagresiune… ), intre Ribentropp si Molotov exact asta urmarea si de o parte si de cealalta: zona de contact. Cand ai o asemene zona, daca ai intentii agresive este primul obiectiv atins din strategie. Poti sa studiezi inamicul, poti sa-i observi dispunerea trupelor, a instalatiilor militare, iar cand declansezi atacul, poti sa o faci rapid, surpriza fiind un element vital. Este cunoscut ca daca Adolf Hitler nu ar fi atacat URSS in WW 2, ar fi facut-o Stalin in locul sau, si a fost o chestiune de zile. Ambii conducatori urmareau acealsi lucru. Iar Hitler a facut-o primul, pentru ca stia ca daca nu o va face el, Stalin o va face in locul sau. Pe niciunul dintre ei nu-i interesa Polonia in sine; aceasta era doar o piedica in stabilirea zonei de contact in vedea cuceririi unui vast teritoriu: Rusia pentru Hitler, Europa pentru Stalin. Dealtfel, la intalnirea celor doi ministrii de externe ai celor doua tari, Molotov i-a prezentat un plan de impartire a Europei lui Ribentropp, in care URSS-ul dorea stramtorile Bosfor si Dardanelle in sud si Skagerrak si Kattegat in nord ( intre Danemarca si Norvegia ). Asta pentru o mai buna intelegere a dorintelor insatiabile ale Rusiei. Si pentru a raspunde la o intrebare simpla: De ce a atacat Hitler Uniunea Sovietica ?

Frica ruseasca de Vestul europei este doar o matrosca prin care Rusia incearca sa aiba, la fel ca si dupa WW 2, o centura de sateliti, cu ajutorul careia sa se protejeze impotriva acestuia. In realitate, Kaliningrad, Transnistria, Kurile si pana mai ieri Ukraina, reprezinta zona de contact. Daca  o zona ( teritoriu, tara ) nu este deferenta fata de Kremlin atunci ea trebuie eliminata prin anexare, si devine zona de contact. Daca zona este, dimpotriva, subordonata intereselor Kremlinului, atunci ea este deja zona de contact.

Maidanul kievean a defectat pivotul strategic ukrainean si astfel Fed. Rusa si-a vazut zona de contact avansand inspre propriul sau teritoriu. La o privire superficiala, putem fi indusi in eroare de cuvintele Moscovei: Vestul vine spre noi, iar noi trebuie sa interpunem ceva intre noi si ei. In realitate Rusia cauta zona de contact, dar nu prin retragere ci prin avansarea catre Vest. Exact aceasta propoztie reprezinta cheia razboiului din Ukraina.

Deci Ukraina nu reprezinta un buffer interpus de Fed. Rusa intre ea si Occident, ci reprezinta o zona de contact. Prin intermediul Ukrainei aflata in zona de influenta a Moscovei, aceasta din urma este prezenta in Europa, creand o amenintare la adresa sa. Prin disparitia Ukrainei in integrum  din sfera de influenta ruseasca, zona de contact cu Europa se apropie de granitele Fed Ruse.  In acest ultim caz Fed Rusa nu ar mai reprezenta o putere regionala in Europa. Capturarea Crimeei – chiar si cu o Ukraina daca nu ostila, cel putin iesita din zona de influenta ruseasca – reprezinta certitudinea Moscovei ca va ramane o putere regionala in Europa. Restul, si cand spunem acest lucru ne referim la estul ukrainean, reprezinta un bonus pentru Kremlin; teritorial si de resurse naturale. O eventuala aliniere a granitei pe Don, ar conferi Fed. Ruse un tampon natural de netrecut pentru armata ukraineana, iar pe de alta parte o apropiere de Europa, prin diminuarea „pierderii” vestului Ukrainei.

geopolitics_europe_russia

In mod suplimentar, cucerirea sudului Ukrainei de catre fortele proruse ar taia Ukrainei orice acces la Marea Neagra, coridorul ( eventual ) ramas sub jurisdictia statului ukrainean de la granita cu Romania ramanand practic fara nicio valoare geostrategica. De aici si pana ca Marea Neagra sa devina un „lac rusesc” nu mai este decat un pas.

Aceste posibile deplasari geostrategice, desi sunt vazute in justa lor lumina de catre anumite medii din zona, raman doar simple curiozitati sau cel mult niste exagerari in capitalele cu putere de decizie.

O alta tema de gandire ar fi faptul ca centura de est a Europei este ostila pe de o parte Fed. Ruse din motivele expuse mai sus, iar pe de alta, in mod paradoxal devine ostila Europei din cauza faptului ca aceasta isi prezerva interesele economice in dauna propriilor sale valori si contrar intereselor estului european. Nuantele acestei ostilitati sunt expuse in analiza „Amenintari inegale la adresa securitatii in cadrul NATO”.

Cum ar trebui ca centura est-europeana sa se protejeze de agresiunea Fed. Ruse in est si de indiferenta in vest, este o intrebare la care raspunsul diplomatic tipic european devine aproape nul ca valoare.

  
Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply