Power Stream

Power Stream

Motto: Sa-ti vinzi resursele inseamna sa-ti vinzi tara ( I.V. Stalin )

Anularea, cel putin pentru moment, a proiectului pentru constructia gazoductului South Stream, a reprezentat o puternica lovitura economica si de imagine pentru Fed. Rusa.

Imediat ce U.E. a stopat derularea South Stream, presedintele Vladimir Putin s-a deplasat in China in vederea contracararii socului suferit prin refuzul europenilor de a-si spori dependenta de gazul rusesc. In acest moment Fed. Rusa livreaza Europei o cantitate de gaz metan cifrata la 160 – 174 mld. metri cubi normal ( mcn ).  Realizarea South Stream ar fi adus un plus de 63 mld mcn/ an, ceea ce prin insumare ar fi adus exportul rusesc in Europa la cifra de aprox. 240 mld. mcn / an. La o valoare de min. 350 USD / 1000 mcn, Gazprom ar fi obtinut un profit brut de aprox. 22 mld USD din vanzarea gazului natural prin South Stream. Daca luam in calcul costul pentru operationalizarea proiectului, acesta s-ar fi ridicat la 40 mld. USD. Aranjamentul initial prevedea ca structura actionariatului sa fie compus astfel: Gazprom (50%), grupul italian Eni (20%), Wintershall Holding din Germania (15% ) si EDF din Franta (15% ). Rezulta ca Gazprom ar fi facut o investitie initiala de 20 mld. USD, iar intrarea proiectului in parametrii de profitabilitate s-ar fi facut intr-o unitate de timp destul de scurta. Altfel spus, partea rusa ar fi castigat pe de o parte din extractia si livrarea gazului ( 22 mld. USD ), iar pe de alta, din exploatare ( x USD, ca diferenta intre pretul de livrare si cel de vanzare ).south-stream pipeline

Intalnirea la varf dintre Vladimir Putin si presedintele chinez Xi Jinping, a fost un paleativ de balon de supravietuire pentru leaderul de la Kremlin, fara a-I oferi acestuia confortul dat de South Stram.

Leaderul chinez i-a oferit lui Putin un nou contract de 30 mld. mcn /an dupa ce anterior, in luna mai a lui 2014, Rusia mai incheiase un contract pentru livrarea a 38 mld. mcn /an.

Intre cele doua tari s-a semnat deasemenea si un memorandum prin care partile se angajau sa construiasca un nou gazoduct – Power of Siberia – gazoduct ce ar fi urmat sa devina operational in 2018. In septembrie 2014, partea rusa a inceput constructia pe teritoriul sau, urmand ca partea chineza sa o incepa la jumatatea acestui an ( 2015 ). Valoarea investitiei s-ar ridica la aprox. 80 mld USD, din care partea rusa va suporta un cost de 55 mld. USD, iar partea chineza restul.  Montajul financiar agreat prevedea ca partea chineza sa avanseze o suma de 25 mld. USD pana in septembrie 2014, lucru care nu s-a intamplat, punand contractul in dificultate.

 Directorul adjunct al Gazprom, Victor Selin a declarat ulterior ca datorita unor probleme tehnice, in costructia gazoductului a intervenit o amanare de doi ani, acesta urmad sa devina utilizabil in anul 2020. Lovitura de imagine pentru Kremlin a fost greu digerata, astfel incat Victor Selin a fost demis pentru scurgerea acestei informatii in presa.

La randul sau, China a preferat ca in loc sa ofere o garantie Fed. Ruse – si implicit sa deseneze pe harta o teava de 25 mld USD – sa opteze in a-si diversifica importul de gaz printr-un nou gazoduct ( al patrulea ) ce leaga aceasta tara de Turkmenistan, traversand Uzbekistanul si Kirgistanul. Pana in anul 2017 Turkmenistanul va livra Chinei 65 mld. mcn gaz, iar pana in anul 2021 este prevazut ca aceasta capacitate sa duca livrarile turkmene la 80 mld. mcn gaz / an. Iata cum volumul de gaz turkmen este comparabil cu cel rusesc si probabil mai ieftin. Inca nu cunoastem valoare investitiei in gazoductul turkmeno-chinez si nici repartitia costurilor, pentru a putea face o comparatie cu Power of Siberia.

Cititi si: Al doilea triunghi strategic

In alta ordine de idei, un consultant in domeniul energiei afirma ca desi investitia in Power of Siberia are potential de rentabilitate pentru constructorul de gazoducte, pentru furnizorul de gaz, rentabilitatea are mai degraba semnul minus. Tinand seama de forta de negociere a chinezilor precum si de faptul ca oferta de pret a rusilor este mai degraba politica, tindem sa creditam respectivul consultant.

Ca urmare a ratarii ( pentru moment ) a South Stream si a Power of Siberia, in aceasta ordine, Putin s-a vazut nevoit sa apeleze la serviciile Turciei, deplasandu-se in aceasta tara, ocazie cu care a obtinut de la omologului sau Erdogan o alternativa ( mult mai mica ) la South Stream. In mod similar a procedat si cu Ungaria, Viktor Orban – premierul acestei tari lasadu-se sedus de oportunitatea creata de nevoia Fed. Ruse de a gasi un debuseu comercial al gazelor.

Fata de anul 2013, in 2014 Putin a reusit sa vanda turcilor doar  doar 4 mld. mcn de gaz in plus ( de la 26 mld. mcn /an la 30 mld. mcn / an ). Fata de capacitatea South Stream, cantitatea livrata suplimentar Turciei este neglijabila.

Totusi, la 1 decembrie 2014 Turcia si Fed. Rusa au semnat un memorandum prin care Gazprom si Botas Petroleum se angajeaza sa construiasca un nou gazoduct – Blue Stream – echivalent ca si capacitate cu South Stream ( 63 mld. mcn / an ), in vederea alimentarii Turciei si Greciei. Inca nu exista date oficiale cu privire la finalizarea acestuia.

Desi declaratiile oficialilor de la Kremlin afirma ca South Stream este un proiect inchis, sa remarcam  faptul ca pe site-ul Gazprom el este inca prezent, ceea ce ne face sa credem ca proiectul nu va fi abandonat daca Fed. Rusa va reusi sa sparga coeziunea europeana ( indoielnica dealtfel ).

De ce mai este dureroasa ratarea South Stream de catre Putin? Pentru faptul ca in afara de diferenta de cost intre South Stream si Power of Siberia, pentru ultimul dintre ele, Fed. Rusa trebuie sa finanteze un downstream green field impartit in doua situri, in timp ce pentru South Stream nu era necesara decat constructia gazoductului. Iar gazul Siberian destinat chinezilor vine dintr-o zona unde pe o raza de 1000 de km nu exista inca nicio asezare omeneasca: Kovyktinskoye respectiv Chayandinskoye – doua situri situate in Irkutsk si respectiv Yakutia. Sa amintim si conditiile meteo in care aceasta exploatare trebuie sa devina operationala, pentru a contura adevaratul pret al contractului cu chinezii.

Power of Siberia pipeline

Comparativ cu South Stream, costul Power of Siberia este dublu ( 40 mld. USD SS vs. 80 mld USD PofS). Chiar daca partea chineza si-ar achita obligatiile, efortul partii ruse la la Power of Siberia, cifrat la 55 mld. USD , este incomparabil mai mare fata de cele doar 20 mld. pentru South Stream.

Daca suprapunem peste acest context, caderea pretului la petrol si gaze precum si sanctiunile occidentale la adresa Fed. Ruse, avem imaginea de ansamblu a impasului economic rusesc generat de bulimia teritoriala a leaderului de la Kremlin- si am numit aici conflictul din Ukraina.

Cu certitudine, Moscova cauta o bresa, si datorita faptului ca in Extremul Orient nu a gasit-o, lovinduse de Marele Zid Chinezesc, va incerca sa o identifice in Europa. Se pare ca a si reusit sa o gaseasca, atat unele state est-europene cat si Turcia fiind ori vulnerabile prin dependenta quasi-totala de gazele naturale rusesti ( Cehia, Slovacia, Moldova,Bulgaria, Serbia si Ungaria ), ori predispuse la negocieri ( Turcia, din considerente geopolitice zonale).

Desi la prima vedere, contractul incheiat de Fed. Rusa cu China se ridica la o valoare uriasa – 400 mld USD, el este incheiat pe o perioada la fel de uriasa – 30 de ani, rezultand ca Fed. Rusa va livra Chinei un plus de 30 mld.mcn/an ceea ce este echivalent cu total cantitate de gaze livrata Turciei pe an. Privind acest contract intr-o justa lumina, el nu mai reprezinta un succes asa cum s-a dorit a fi aratat cercurilor politice din U.E. sau opiniei publice din Fed. Rusa.

 Sa punem un accent grav si asupra Greciei, care cauta , la fel ca si Fed. Rusa, un joint rapid care sa o scoata din sevraj macar pana a doua zi…Deplasarea premierului grec Alexis Tsipras la Moscova nu a avut darul sa ofere mai nimic rusilor, iar grecii, cautand cu disperare si bani si resurse nu le-au gasit nici la fratii lor pravoslavnici pentru ca Fed. Rusa desi are resurse nu-si mai permite sa le vanda pe datorie tocmai grecilor, iar bani de dat, nu mai au de unde. Dependenta grecilor in proportie de 90% de gazul rusesc ar fi reprezentat pentru Fed. Rusa o buna bresa in coeziunea europeana, dar lipsa cronica de lichiditate a acestei tari o face neatractiva. Poate doar vanzarea portului Piraeus ar putea sa stimuleze apetitul rusilor…

Privind la circuitul economic rusesc, avem in fata urmatoarea ecuatie : resurse = bani = inarmare= razboi = cuceriri teritoriale. Ce returneaza acest circuit economiei ruse, numai domnul Putin ar putea sa explice poporului sau. La fel ca si indivizii, referindu-ne la piramida lui Maslow, de care am facut vorbire si cu alte prilejuri, natiunile parcurg aceleasi etape. Numai ca Moscova, in nevoia sa de recunoastere pe plan international, a recurs la forta in locul unei competitii. Iar Vladimir Putin cu cat va livra mai multe gaz, cu atat va livra mai multa forta!

  
Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply