Je ne suis pas Charlie !

Je ne suis pas Charlie !

Atacul din capitala Frantei este unul inacceptabil, indiferent de motivatia sa ( detalii aici ). Dar la fel de inacceptabil este si modul in care o publicatie a gasit de cuvinta sa-si manifeste dispretul fata o religie care este imbratisata de un procent important din populatia globului. Sub acoperirea libertatii de exprimare, caricaturile la adresa Profetului Mahomed sunt absolut abjecte. Aici nu este vorba de satira ci pur si simplu despre blasfemie. Primii care nu au inteles democratia europeana sunt chiar cei care au publicat aceste caricaturi. Democratia presupune respectul celui de langa tine si a legilor. Altfel, vom esua in haos. Prima porunca din invatatura crestina spune “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Trec peste lipsa -  nu a iubirii – ci macar a respectului minim care ar fi trebuit acordat acestei minoritati religioase. Avand o minoritate de religie musulmana in jur de 5 milioane de persoane, Republica Franceza ar fi trebuit sa gaseasca o formula de coabitare cu acestia, daca tot a acceptat sa-i primeaca pe teritoriul sau. Nici la nivel institutional nu a facut-o, nici la nivel educational nu a reusit sa le imprime cetatenilor francezi un mod decent de intelegere a realitatii. Ca nu este usor, o stim cu totii, Romania avand la randul sau unele minoritati care pur si simplu refuza integrarea, dar acest lucru nu scuza aroganta jignitoare de a-i trata pe acesti minoritari religiosi. Inseamna ca de la perioada cruciadelor si pana astazi nimic din mentalul acestor oameni nu s-a modificat, cu exceptia mijloacelor; nu mai folosim sabiile, dar folosim scrisul. Scopul ramane acelasi.

Atacul asupra publicatiei franceze nu are nimic de a face cu 9/11, nici cu cel de la metroul madrilen, si nici cu cel de la Istanbul, unde o femeie musulmana a detonat un dispozitiv exploziv intr-o zona frecventata de turisti. Acest atac nu a urmarit terorizarea populatiei unei tari, sau negarea valorilor europene. Pur si simplu a fost un act de pedeapsa, adresat strict agresorului – am numit aici publicatia franceza Charlie Hebdo.

Libertatea presei, ca posibil argument al publicatiei, nu este sustenabil. In numele libertatii presei si-au facut loc si calomnia, si blasfemia si minciuna si  jignirile  si linsajul mediatic practicat de unele publicatii. Singura cale de aparare este Justitia cea greoaie si inceata a celui calomniat. Iar de regula, o imagine negativa cu greu mai poate fi remediate de catre cel calomniat. Cenzura sau autocenzura nu trebuie sa fie cuvinte cu incarcatura negative, daca ele au ca scop protejarea integritatii cetateanului, credintelor religioase sau al opiniilor. Cenzura devine negativa doar atunci cand ea opreste accesul la informarea corecta a cetateanului. Sa fim sobri, numai de informare corecta nu putea fi vorba in publicarea acelor caricaturi. Je ne suis pas Charlie

Un val de solidaritatea s-a abatut asupra Frantei cu aceasta ocazie. Daca el ar fi sincer, ar fi foarte bine. Dar el este doar declarativ. In esenta credem ca de fapt, tuturor acestor solidari putin le pasa. Iar ca argument, este lipsa unei reactii institutionale concrete, de fiecare data cand apare o situatie de criza. Amintiti-va de invazia Ucranei. Toata lumea diplomatica s-a solidarizat cu Ucraina. Ce inseamna acest cuvant- solidaritate -  numai Dumnezeu stie.  Ce actiuni concrete a intreprins politicul european in a asigura echilibrul si stoparea exceselor antidemocratice fie ele ale unor publicatii, ale unor leaderi sau ale unor agresori statali ?  Cand anumite minoritati au devenit agresive la adresa majoritatilor din anumite tari, politicul din nou s-a aflat in pozitia de non-combat. Ce este mai grav este ca revolta unor cetateni care se simt pe buna dreptate agresati ( ex: demonstratiile de la Dresda impotriva strainilor), a fost catalogata de catre mass media si de catre mediile politice drept neonazism. O proasta intelegere a acestui concept duce la o proasta intelegere a cauzelor. Cand statul incompetent nu ia masuri, cineva trebuie sa-i ia locul statului; cu riscul ca acel cineva sa recurga la mijloace de aparare posibil violente. Cand minoritati invadatoare refuza integrarea sau acceptarea modului de viata al statului in care sunt locatari, ce trebuie sa faca cetatenii acelui stat ? Cea mai comoda abordare a statului este sa-i declare pe acesti oameni neonazisti, fara sa-i pese de ei si de problemele lor. Acei oameni nu protesteaza in mod necesar impotriva unei minoritati ci impotriva refuzului unei minoritati de a respecta regulile seculare ale acelei populatii majoritare, care s-a trezit fortata sa accepte ceea ce nu face parte din natura sa. Iar aici punem intrebarea – pentru ce interese meschine politicul a acceptat migrarea unor populatii fara sa se asigure ca acestea pot fi integrate cultural si institutional ? Raspunsul este simplu: pentru voturi. Restul nu mai conteaza. Problemele se acutizeaza, dar aceaste probleme  sunt lasate spre rezolvarea urmatoarei generatii sau a urmatorului ciclu electoral.

Batrana Franta trebuia sa se gandeasca atunci cand a acceptat imigratia fara discernamant. La fel si Germania. Nu au facut-o, iar acum achita nota de plata a iresponsabilitatii politicienilor din anii anteriori. Nu populatia este neonazista pentru ca nu-I mai accepta pe acesti imigranti. Populatia europei nu este nici neonazista nici extremista asa cum se lamenta o mana de politicieni de la Bruxelles in 2014, dupa alegerile europarlamentare ( si despre care am vorbit in articolul Eurosceptici si euroextremisti ). In schimb nonactiunea esalonului politic este cea care impinge populatia spre actiuni disperate, care sa acopere vidul masurilor institutionale.

In concluzie, a fi European inseamna in primul rand a fi responsabil. Mai inseamna si sa-ti asumi  greselile. Iar statele care refuza Schengenul Romaniei, ar fi trebuit sa o faca acum 50 de ani cu altii. Dar daca au acceptat atunci, acum ar trebui sa-si asume deciziile luate atunci. Si sa-i respecte pe cei pe care atunci i-au privit doar ca pe o mana de lucru ieftina. Daca aceasta fraza din urma  am fi rostit-o acum cateva sute de ani, ea ar fi sunat astfel: Si sa-i respecte pe cei pe care atunci i-au privit doar ca pe niste scalvi. Acceptati-i, integrati-i si nu-i mai batjocoriti pentru credintele lor. De ajuns ca ati facut-o odata cu primirea lor pe teritoriul vostru, fara sa le asigurati accesul la un loc de munca sau la educatie.

Pentru acomodarea cu realitatile franceze cititi si :

Problema franceza ( 1 )

Problema Franceza ( 2 )

Paris – un succes cultural, un esec multicultural

Nu ne simtim solidari nici cu publicatia franceza si nici cu agresorii sai deorece nu impartasim valorile nici unora dintre ei. Acest articol reprezinta un punct de vedere cu privire la politicile defectuoase si la consecintele lor.

Pentru toate aceste considerente, Je ne suis pas Charlie!

  
Tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Je ne suis pas Charlie !

  1. anghel says:

    Draga domnule Borodino ,am citit cu multa atentie articolul dedicat atacului terorist la adresa unei redactii dinFranta.Articolul se detaseaza de multe alte opinii si concorda ca abordare cu interventiile in mass-media a unor voci si inteligente rasunatoare( vezi Plesu,Banciu etc) .O abordare rationala si detasata de porniri instinctive sau parti-prisuri.Interesant ca articolul a premers interventiile din presa a unor personaje de mare valoare.Subscriu la acest mod de abordare,te felicit si iti spun un sincer BRAVO! Cu deosebite aprecieri,A.H.

  2. admin says:

    Multumesc pentru aprecieri draga Anghel si te invit sa comentam impreuna si pe viitor aceasta lume incalcita precum capetele Hydrei. Iar noi, in mod herculian, vom taia aceste capete cu detasare si cu obiectivitate. Incercam sa pastram o linie rece a articolelor, fara a cadea prada unor idei sau curente de opinie manipulative, fie ele chiar si desfasurate la scara planetara.

Leave a Reply