Gabriel Liiceanu si totalitarismul pop korn

Gabriel Liiceanu si totalitarismul pop korn

Mi-amintesc cu placere cum tatal meu ne citea, mie si mamei mele, din “Jurnalul de la Paltinis”, iar apoi comentam indelung “drumul initiatic”  al lui Liiceanu si al lui Plesu in siajul marelui folosof Constantin Noica. Mai tarziu am citit “Apel catre lichele”, o carte care va ramane actuala mereu; un forever green. Nici macar nu este o carte de filosofie, ci mai degraba un ghid al bunului simt sau al normalitatii, scris de un filosof. Ma gandesc si la cum abia asteptam sa inceapa serialul de interviuri si dialoguri la distanta intre Petre Tutea si Emil Cioran. Mai stiu ca daca vreau sa cumper o carte buna, Editura Humanitas este prima care-mi vine in minte.  cultura

Ma mai gandesc ca societatea civila a castigat enorm prin prezenta lui LIICEANU. Prin absenta sa din prim-plan, ca si a altora la fel de valorosi, societatea in ansamblul sau pierde un reper moral si notional. Ma refer la acea parte a societatii care are aspiratii morale si nu la societatea majoritara*, maculata de graficele de rating ale unui hedonism imund. La fel ca multi alti intelectuali,  Gabriel Liiceanu s-a retras intr-o Romanie ”contras” si a intrat in dizidenta cu totalitarismul pop korn!

* Eu cred ca marea problema nerezolvata a democratiei este ca ea se conduce dupa majoritati. iar acestea nu au exclusivitate asupra adevarului. Pilat din Pont a fost exponentul majoritatii, iar alegerea facuta de o majoritate ne-a rastignit Adevarul. Inca suntem in cautarea unei forme de organizare a societatii in care logica si argumentul sa primeze in fata unor majoritati involuate.

La multi ani Gabriel Liiceanu!

  
Tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply