Fericirea metanogena

Fericirea metanogena

Nu putem sa nu observam ca de fiecare data cand luam contact cu mediul inconjurator prin ochii mass mediei, un suvoi de titluri ne inunda mintile; toate au un numitor comun: descinderi si arestari in cazuri de coruptie si furt. Nemunca respectabilizata prin “business-ul” dambovitean, in urma caruia, niste oameni marunti in esenta, devin foarte pretiosi, aroganti, guralivi sau badarani. Altii dintre ei dispar din viata publica, preferand sa-si savureze micul dejun impreuna cu extrasul de cont.

Majoritatea acestora au fost angajati ai statului, sau au facut trafic de orice  se poate trafica cu statul: trafic de influenta, trafic de bani, trafic politic, trafic cu averea statului sau trafic de prieteni si prietenii.

Ce ii mai uneste pe acesti preafericiti ? Faptul ca ei fac parte din aceeasi casta: politica. Toti fac politica sau daca nu fac ei insisi, falangele lor sunt implicate politic. Toti aceastia si-au creat un cocon, iar cand parasesc acest cocon, incep sa teasa matasea lor imunda cu care impresureaza o tara intreaga. Cand se simt in pericol, se retrag in coconul lor numit Parlamentul Romaniei. Cati dintre acesti viermi de matase isi au casa conspirativa in Parlamentul Romaniei. Si care mai este aceasta Romanie? Ca a nostra sigur nu este. Romania noastra este una idilica in care acesti viermi de matase nu ar avea ce cauta. In schimb, Parlamentul Romaniei a devenit un fel de Abelard Sanction ( vezi filmul Fratia Trandafirului ), o zona in care agentii secreti care se razboiau intre ei, in momentul patrunderii pe acel teritoriu erau protejati si nu se mai puteau lupta intre ei; stateau o perioada de timp ca sa-si reface fortele dupa care continuau lupta in afara acelui teritoriu. In cazul nostru, acesti agenti ai infractiunii parasesc Sanctiunea nu pentru a se razboi intre ei, ci cu institutiile statului.

Romania a ajuns la stadiul de metastaza perpetua, ceea ce in lumea biologica este o imposibilitate.  Ne transformam tara dintr-un organism viu si relativ sanatos intr-unul cataleptic, lasand acest virus al coruptiei sa ne paralizeze.

De cand intelegem existenta noastra pe Terra, incepem sa jucam un teatru de prost gust in care modelele care ni se livreaza cotidian sunt cele ale celor ce se incadreaza in Codul Penal sau in Codul lipsei bunului simt. De la spargatoarea de seminte din fata blocului sau din autobuz si pana la spilcuitul cabotin din Parlamentul Romaniei care ne scuipa semintele in fata. De la camerele de televiziune manuite cu pofta insatiabila de sange si gunoi si pana la pofta congruent insatiabila a consumatorului care-si structureaza metabolismul pe procesarea acestor dejectiilor ambalate sub forma de breaking news.

Am ramas aproape singuri in fata pandemiei. Un singur antivirus mai avem, sau doi.

 Si impotriva lor matasea imunda se intinde de fiecare data, parca mai lipicioasa. Privim ca niste telespectatori cuminti la propria noastra viata. De fapt ne contrazicem, pentru ca suntem fericiti, ca am primit si noi un rol in teatrul de prost gust. Realitatea e perversa, nu mai stim daca suntem telespectatorii propriei vieti sau actori in propria noastra viata. Si culmea ne chinuim sa interpretam rolul cat mai bine. Avem o multime de regizori, si toti ne cer cate ceva: unii impozite, atii sa-I credem pe cuvant, altii sa-I votam. Altii vor sa lucram peste program. Toti ne cer un singur lucru: eficienta. Eficienta. Fabulos cuvant inventat in occident si devenit alogen. Sa fi eficient inseamna sa dai mai mult si sa primesti cat mai putin. Spuneam ca avem o multime de regizori.  Iar noi ne chinuim sa-I multumim pe toti. Abia atunci suntem fericiti.

Noi romanii avem o boala grava. Suntem bonlavi de fericire. Iar fericirea nostra nu e cea a lui Socrate ci cea a bacteriilor metanogene. Avem o fericire metanogena. Bacteria metanogena consuma metale ( ex.nichel sau anumite saruri ) si produce gaz metan. Iar noi ne hranim cu ura, cu sange, cu suferinta altora, cu suferinta noastra si ne mai hranim si cu eficienta si cu multumirea regizorilor, iar rezultatul metabolic este fericirea.

CH4

Fericirea noastra metanogena o transmitem si altora. O transmitem atat celor cu care intram in contact, dar mai grav, o transmitem generatiei urmatoare ( o transmitem si nu o dam, pentru ca de regula bolile se transmit si  nu se dau; verbul “a da” are sensul de a darui, ceea ce nu este cazul aici. A transmite nu presupune nicio implicare emotionala, pe cand a darui are legatura cu emotia pozitiva ).

Ce ne vom face cand nu vom mai avea antivirusul  fericirii? Sau antibacteria fericirii metanogene, cum doriti sa-I spuneti ? DNA-ul si SRI-ul, pentru ca despre ele este vorba, sunt antivirusii nostri. Fara sa-si dea seama, poate, sau fara voia lor, aceste doua institutii au ajuns nu numai sa preia in sarcina lor apararea Constitutiei ci si apararea cetatenilor de propria lor fericire maladiva. Pentru ca organismul desemnat sa ne apere, vorbim aici de Parlamentul Romaniei, a devenit anexa de lux a penitenciarelor. De fiecare data cand Directia Nationala Anticoruptie ( DNA ) are pe rol un caz de coruptie in care este implicat un parlamentar, ancheta este blocata, daca respectivul parlamentar face parte dintr-un grup de interese si am numit aici partidele politice, care au devenit niste organizatii cu scop lucrativ de tip SRL.

Fara cele doua institutii ( DNA, SRI ), probabil ca riscam sa murim inecati in propria noastra fericire si infasurati in matasea imunda tesuta de mult preafericitii zilei in jurul nostru si al Romaniei.

Inchinandu-ne la viteii de aur ai zilei, in loc sa plecam capul cu respect in fata principiilor si a aparatorilor lor, vom deveni sclavi la cerere.

La fel ca si bacteria haploida, vom transmite  generatiei urmatoare, gena fericirii metanogene inscriptionata cu sindromul Stockholm. Astfel Romania se va reproduce prin diviziune pastrand SISTEMUL intact.

  
Tagged , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply