Democratie si resurse

Democratie si resurse

Revolutia din Libia.

Nici pe departe nu sunt un sustinator al dictaturilor, dar ce nu inteleg este urmatorul fapt: la fel ca la revolutia romana, unde s-a vorbit de 60.000 de morti, asa se vorbeste acum de rauri de sange. Cu cateva zile inainte, toate canalele media se lamentau ca nu au stiri si imagini din Libia. Ieri a aparut o stire care spunea ca impotriva unor manifestanti, regimul Gaddafi a tras focuri de arma in aer. IN AER. La ce rauri de sange curg pe canalele media, regimul dictatorului targe focuri in aer!!!  Mie mi se pare ca la fel ca si la revolutia din Romania, cineva minte cu nerusinare. Toti cei care au venit de acolo povesteau ceea ce probabil povestea orice strain aflat in Bucuresti, la revolutia romana. Gaddafi este un dictator – asta este cert. Este un megaloman. Clar! Dar petrolul libian este ravnit de vesnica complexata Italia si de frustrata Franta. Nu poti sa nu remarci similitudinile cu ce s-a intamplat in Romania…prea multe similitudini. Rezultatul: resursele popoarelor sunt preluate de altii – democratic….poate sa spuna cineva ca nu e fair ? Poate cineva sa-i acuze pe vanatorii de dictatori ca nu fac un lucru bun ?! Nu poate! Si totusi, sub masca eliberarii acestor tari de tiranie, acesti strategi stiu ca reteta administrata este imbatabila: pregatim democratia si evisceram statele de resurse. Cheia acestei contradictii cred ca sta de fapt in schimbarea regimului : de fiecare data cand drumul spre democratie trece printre gloante si sange, el se infunda! Tragic pentru Libia este ca Gaddafi, la fel ca Ceausescu sau Mubarak nu a inteles ca puterea politica care sta pe saracia propriului popor nu poate sa dureze. De aceea, in estenta, s-au prabusit si regimurile comuniste din est. Ceea ce e tragic este ca democratia ramane un pretext, iar scopul principal ramane accesul la resurse – de preferabil ale altora! Iar noi suntem bombardati cu reteta de succes occidentala postbelica – reteta care chiar urmarea democratizarea, acum 60-70 de ani. Acum noul val de leaderi ai lumii ne arata cu degetul acea reteta de succes, dar scopul este cu totul altul : resursele naturale ale tarilor proaspat democratizate. Iar noi inghitim reteta de succes servita acum 60 de ani, fara sa intelegem ca desi bolile seamana, acelasi medic s-a transformat, s-a pervertit si a devenit un sadic si un egoist.

  
Tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply