Coreea de Nord

Coreea de Nord

Tanarul Kim Yong-Un, daca va merge pe drumul reformelor, va avea de castigat totul :

  1. va intari pozitia chineza  si implicit pe a sa, in plan extern.
  2. isi va consolida puterea ( daca mai este cazul ) in interiorul propriului stat
  3. isi va creste gradul de libertate fata de ajutoarele internationale si implicit va decupla dependenta diplomatica fata de aceste ajutoare.
  4.  Prin cresterea volumului schimburilor comerciale, va intari si mai mult legaturile cu marele prieten chinez.
  5. Va creste nivelul de bunastare al propriului popor. Acest aspect, l-am lasat in mod voit la final, pentru ca el nu reprezinta un deziderat in sine, ramanand doar la stadiul de efect al noii politici economice. Desigur, in plan intern aceast aspect va fi prezentat ca un scop in sine si ca o reusita a regimului care-si serveste poporul, etc, etc.

Kim probabil va opta intre NEP- ul sovietic al lui Lenin ( reluat de Stalin si Hrusciov )  si modelul chinezesc.

In economie, deplasarea Coreei de Nord se va face cel mai probabil «  in lumina ultimului discurs al leadurului nord-corean » adica spre un model chinezesc sau spre unul de tipul celui romanesc din perioada ultimilor ani ai lui lui Ceausescu.

In agricultura in schimb, modelul sovietic stalinist sau hrusciovian ( similar in mare parte ) va fi optiunea cea mai apropiata de sistemul politic si doctrinar nord-corean. Este important de evidentiat care sunt particularitatile acestui sistem : in fosta URSS a lui Stalin si a lui Hrusciov, suprafetele agricole erau detinute intr-o proportie covarsitoare de care stat prin colhozuri. Proprietatea privata totala, intelegandu-se prin aceasta totalitatea locurilor de casa ale gospodariilor insuma maxim  4% din total suprafete agricole la nivelul tarii. Productia agricola obtinuta din colhozuri era folosita de stat, pe de o parte  in vedere acoperirii nevoilor populatiei, iar pe de alta, la export. Niciodata, dar absolut niciodata, nevoile populatiei nu au putut fi acoperite de aceasta productie de colhoz. Compensarea a venit din cei 4% ai mujicului sovietic !!!  De ce statul sovietic a optat pentru 4% si nu pentru 2, 3 sau 10 sau 20% ? Simplu ! S-a constatat de-a lungul timpului ca  prin « reformele » agricole comuniste, daca populatia rurala intra in posesia a a mai mult de 4 %, in afara autoconsumului,  aparea o cantitate de produse ce putea fi valorificata, ceea ce ducea la o acumulare. Acesta acumulare determina taranul sa nu-si mai doreasca participarea la munca in colhoz. Ulterior, un taran instarit ar fi putut avea idei proprii care nicidecum sa coincida cu cele ale inginerului agronom si mai grav cu cele ale PCUS. Pai in acest caz, baza sistemului comunist este amenintata ! Implicit clasa politica conducatoare era in pericol. Asa ceva nu era acceptabil pentru niciun leader comunist. Sub 4% in marea Uniune Sovietica s-a instalat foametea, canibalismul si alte cuceriri ale sistemului comunist ; toate cu potential exploziv indreptat,spre  unde altundeva, decat impotriva komsomolului local. Hrusciov a simtit-o pe pielea sa, atunci cand muncitorii din bazinul Dombask, Kiev sau din alte zone industriale s-au rasculat. Unde s-au dus ei ? La fel ca si muncitorii romani de la Brasov, ei au « vizitat » sediul partidului de unde au evacuat tot ce le-a iesit in cale : oameni si bunuri.   Ce a facut leaderul sovietic ? A declansat o « mare reforma agricola ». In urma ei, popoarele fericite ale URSS au ajus sa detina in posesie un ridicol 4% din suprafata agricola !!!

Ce va face leaderul nord-corean ? In primul rand va dori sa-si conserve puterea. In al doilea rand, va dori sa si-o sporeasca, nu in plan personal pentru ca déjà o poseda, ci in plan extern, atat ca leader cat si ca tara. Pentru asta iti trebuie bani. Ca sa-i obtii trebuie sa faci ceva diferit decat ai facut pana acum, iar ca sa-i iei taranului corean mai mult decat acum, inseamna sa-i iei si ultimul lucru aflat in posesia sa : adica viata. Ori asta nu este posibil. Mai ramane o singura varianta : sa-i dai inca putin ca sa poti obtine inzecit. Dar ce va face Kim cu banii obtinuti ? Probabil ca o noua racheta, o noua centrala de imbogatire a uraniului si in general isi va spori amenintarile la adresa imperialistilor fie ei fratii de sange sau « sobolani americani », ca sa folosim un termen consacrat la Pyongpeng ( Phenian ).

Ce urat, se va spune ! Toata lumea occidentala isi va arunca oprobiul asupra sa. Dar haideti sa ne punem in pielea leaderului nord-corean. Kim Yong Un este un tip cu mintea deschisa, anii petrecuti in Elvetia neavand cum sa nu-si puna amprenta pe modul sau de a privi lumea. Desi a fost pregatit sa preia puterea de la tatal sau, probabil ca nu se astepta sa se intample atat de rapid. Responsabilitatea sa este enorma, pentru ca pe de o parte, trebuie sa conserve puterea si sa apere sistemul, iar pe de alta sa faca fata presiunilor externe.

Pentru Coreea aceasta schimbare – desi nesemnificativa pentru cei care servesc  orezul doar ca  garnitura si nu ca fel principal -  spuneam, aceasta schimbare este uriasa., fiind echivalenta ca magnitudine cu revolutiile est-europene.

Ar putea Kim sa spuna : gata, de maine oprim reactoarele, acceptam inspectiile internationale si ne dezarmam ? Ce vor face cei 1,5 milioane de militari ? vor planta orez ? Isi vor pierde privilegiile ? Va accepta Partidul Muncitorilor din Coreea de Nord sa-si taie bratul inarmat in mod voluntar ? Pe ce-si va mai baza puterea ? Cum vor face fata milioanelor de saraci carora li se va lua si iluzia puterii nord-coreene si mandria cultivata de atatia ani ? Cum va explica Kim somajul ? Ce le va spune celor care vor un bol de orez in plus ?

Sa punem un accent ascutit pe armata nord-coreana : spre deosebire de toate celelalte state ex-comuniste, unde armata se afla in piramida de putere in pozitia a trei-a, dupa partid si aparatul represiv, in Coreea de Nord militarii se regasesc in pozitia a doua, uneori confundandu-se si contopindu-se cu partidul, majoritatea leaderilor militari fiind si membrii marcanti ai acestuia. Numai cine nu intelege sistemul corean a avut iluzii cu privire la posibilele lupte pentru putere in interiorul partidului, atunci cand actualul Kim a preluat puterea.  Cine gandeste sistemul acela prin sistemul de valori occidentale precum reformist si antireformist, nu va intelege cum functioneaza acel sistem. Iar cand nu-ti intelegi « adversarul » sa nu te astepti sa castigi !

Dar ce vor spune chinezii ? Bravo Kim, ai facut reformele cerute de americani ! Poate vrei sa unesti si cele doua tari si daca se poate sub conducere sud-coreana ?!  N-ai vrea sa aduci si o baza americana langa noi ? Ca pe noi oricum nu ne prea intereseaza subiectul… ( Pentru o mai buna intelegere a relatiei China-Coreea de Nord, recomand si citirea articolului « China si conflictul corean » )

In mod evident Kim Yong-Un desi are toata puterea din Coreea de Nord, o are in limitele sistemului sau.  El poate sa faca orice, mai putin sa schimbe sistemul. Chiar daca ar dori acest lucru. Nu-i ramane decat sa-l acordeze usor, facand o tranzitie foarte lenta si fara a pereclita in vreun fel sistemul politic sau cel zonal. Cand afirmam ca leaderul de Phenian este un dictator, ar trebui sa ne gandim de o suta de ori daca este un dictator pentru ca vrea el sa fie sau pentru ca nu are de ales. China nu va accepta sub nicio forma schimbarea sistemului in Coreea de Nord.

Ce pot sa faca organizatiile internationale sau SUA? Din pacate prea putin. Desi au superioritate militara in zona, la nivel politico-diplomatic nu pot sa-si materializeze aceasta superioritate. Singura varianta, nici macar acceptabila, ci doar suportabila este ca SUA sa-l sprijine pe Kim in ceea ce si-a propus. Kim Yong-Un trebuie ajutat sa faca aceasta tranzitie. Cu toate idiosincraziile provocate de propaganda de la Phenian. Din nou, din pacate, cheia problemei nord-coreene nu se afla la Phenian ci la Beijing.  Iar relatiile politico-diplomatice sino-americane duc in Marea Chinei de Sud…Toate !

Relatiile economice vorbesc de un yuan cu aspiratii mondiale, iar economistii chinezi acuza agentiile de rating americane, acuza bursele, acuza pretul petrolului legat de dolar, acuza, acuza, acuza…

Din pacate ( a treia oara ), diplomatia americana a pierdut initiativa in zona, iar mutarile militare nu fac decat sa reactioneze la mutarile de atac chineze.

Care sunt obiectivele americane in zona ? Ce ar trebui sa faca diplomatia americana pentru a-si atinge aceste obiective ? Ar putea oare sa preia initiativa ? Cum ar putea contracara ofensiva chineza ? Vom incerca sa raspundem la aceste intrebari intr-o alta analiza viitoare.

Coreea de Nord – Schimbari la varf

Stire :Biroul Politic al Partidului Muncitorilor din Coreea in fruntea caruia se afla Kim Yong Un a decis “să îl elibereze pe Ri Yong-ho din toate funcţiile, din cauza unei boli“, asa cum afirma agenţia de presa nord-coreana KCNA.

Ri Yong-ho deţinea funcţiile de “membru al prezidiului Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitorilor din Coreea şi vicepreşedinte al Comisiei Militare Centrale“, precizează agenţia citata. Trebuie spus ca Ri Yong-ho este la nivel guvernamental Ministrul Apararii.

Totodata, el a fost unul dintre stalpii consolidarii puterii lui Kim Yong Un.  Se pune intrebarea, de ce unul dintre cei mai fideli oameni ai lui Kim este eliberat din functiile detinute ?

O scurta remarca : cateva publicatii occidentale, respectabile dealtfel ( din respect, n-am sa le dau numele ), afirmau ca miscarea este „surprinzatoare”. Lipsa propriilor analisti pe o anumita problematica, in speta cea  asiatica, face ca anumite miscari sau declaratii ale unor oficiali, sa fie catalogate ca surprinzatoare sau sa fiepreluate mecanic, uneori de la o agentie la alta. De ce se intampla acest lucru ? Pentru ca este mai ieftin sa cumperi o stire sau sa o preiei liber de pe flux, decat sa-ti trimiti propriul reporter in zona de interes.

Revenind la Coreea de Nord, raspunsul are doua valente : pe de o parte Ri Yong-ho,era  un sustinator credincios si apropiat ca varsta de fostul leader Kim Yong Il.  Deasemenea ii era si indatorat pentru pozitia sa, lui Yong Il. In schimb Yong Un ii era indatorat lui Ri Yong-ho.

Pe de alta parte, recentul esec nord-corean in lansarea pe orbita a primului satelit al acestei tari a adus in randul conducerii PMC un sentiment de frustrare. Coordonarea programului spatial corean este asigurata de catre Armata. Kim Yong Un, la fel ca si predecesorii sai a pedepsit drastic orice esec sau deviatie de la linia partidului. Orice abatere a leaderului de la o asemenea atitudine intransigenta ar fi fost considerata un semn de slabiciune. Deci, in cazul de fata, conducerea coreana astepta ca un cap incoronat sa cada dupa esecul lansarii satelitului. Caderea acestui cap, al Sefului Armatei s-a facut cu eleganta si respect. Pe de alta parte, Kim a atins trei obiective: in primul rand a scapat de obligatiile morale fata de Ri; in al doilea rand, a dat satisfactie ( si confirmare a atitudinii intransigente ) leadership-ului. In al treilea rand, si-a adus un „apropiat ca varsta” la conducerea Armatei., care-i va fi de asta data, – fata de Ri – indatorat.

Schimbarea s-a produs urmand cativa pasi care denota ca leaderul de la Phenian are o minte organizata si a ainvatat foarte repede ordinea in care trebuie sa apese pe butoanele puterii. Las cititorilor placerea comentariilor pe seama modul in care a actionat Kim. Intrebare ajutatoare: ce a facut Kim inainte sa-l elibereze pe Ri Yong-ho ?

Este de asteptat ca procesul de intinerire al leadership-ului sa fie continuu, lent si fara sincope. Cine va urma ?

  
Tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply