China – o provocare geopolitica globala? (1)

China – o provocare geopolitica globala? (1)

 

Relatiile politico-militare chineze in Asia de Sud-Est

Stire : “In ciuda vointei noastre de a discuta chestiunea ( legata de Arhipelagul Scarborough din Marea Chinei de sud ), liderii filipinezi sunt decisi sa ne impinga intr-o situatie in care singura solutie posibila va fi cea a armelor”, afirma China Daily*

*de R.M., HotNews.ro ‚Joi, 10 mai 2012

Sa amintim ca acest arhipelag ( A.S. ) se afla la vest de Filipine la 200 km de coasta insulei Luzon si la vreo mie de km. de cea chineza. Nu doresc sa pun in discutie corectitudinea solicitarii chineze, ci vreau sa gasim care este motivatia acesteia.

Sa analizam putin de ce tocmai pe acest arhipelag dintre toate cele revendicate de China ( Paracel, Spratly, Scarborough  si alte cateva ), a cazut ochiul acestui urias ?  Ca sa raspundem la aceasta intrebare, sa vedem cu cine se invecineaza China in Marea Chinei de Sud : cu Taiwan, Vietnam, Filipine, Malayezia si undeva mai departe cu Indonezia.  south-china-sea-244x300

 

La nivel strategic, daca armata chineza ar intra in posesia acestui arhipelag, pe langa expansiunea maritima obtinuta, si-ar putea pozitiona forta navala la sud-vest de Taiwan, inchizand la nevoie « stramtoarea » ce separa insula taiwaneza de Filipine si implicit putand bloca un eventual ajutor american provenit de la bazele militare din Filipine.

Pe de alta parte, dintre toti vecinii Chinei, Filipine pare a fi cea mai slab dotata militar, deci si cea mai vulnerabila ; si poate  este si predispusa la o negociere. Pericolul rezida in faptul ca este suficient ca un singur stat din zona sa accepte deschiderea unor negocieri cu China si aceasta va face tot ce-i sta in putere pentru a forta acceptarea  acestor negocieri si cu restul statelor cu care are ( create ) diferende teritoriale.

Malaysia este « deocamdata » mai departe si suplimentar dispune de o forta militara cantitativa, superioara Filipinelor. In plus pozitionarea geografica face to face  o face mai putin vulnerabila din flancuri.  Daca adaugam ca RPC a incheiat un acord comercial cu Indonezia – vecina Malaysiei, in valoare de 17 miliarde de dolari cu ceva timp in urma, intelegem ca plasa  din bob de orez tesuta in regiune  este deasa si vrea sa nu-i scape nimic.

Probabil ca daca Filipinele vor ceda, fie doar si un atol, urmatoarea tinta a Chinei va fi Malaysia.

Vietnamul este nuca cea mai tare din regiune si probabil ca arhipelagul Paracel va fi ultimul in lista de prioritati. Avand in vedere istoria regiunii si traditia militara a Vietnamului, acesta pare hotarat sa-si protejeze apele teritoriale cu forta armelor. Nu mai departe de anul trecut, acest stat si-a trimis flota militara pentru manevre in proximitatea arhipelagului, avertizand China ca nu va ceda pozitia sa.  Referitor la istoria militara recenta, faptul ca in diferendul  teritorial sino-vietnamez, cand China a trimis un milion de soldati la granita sa cu Vietnamul, s-a terminat cu « o usoara infrangere » chineza, spune multe. Probabil ca vointa legendarului general Nguyen Giap ramane in fiecare vietnamez.

Pregatirea acestui pas diplomatic vis-avis de Filipine s-a facut prin recentele manevre militare ruso-chineze care au avut loc in Marea Galbena pe axa  strategica Qunagzhou  – Taiwan.

Pasul Filipinez nu reprezinta in sine un deziderat ci doar o etapa de parcurs a celor doua directii strategice zonale ale Chinei. O directie este data de « incercuirea » Taiwanului de ape teritoriale chineze si ulterioara absorbire a acestei tari in Marele imperiu. Orice vas taiwanez sau strain va trebui sa ceara acceptul chinez pentru a ancora sau a parasi Taiwanul.

Cealalta directie strategica o reprezinta asigurarea unui culoar de iesire a flotei chineze din Marea Chinei de Sud spre Oceanul Indian si cel Pacific.  Fara aceasta iesire, China ramame cea mai mare putere regionala. Oricat de mare ar fi puterea Chinei ea ramane doar regionala. Iesirea neingradita, in schimb, ar crea premisele transformarii  Chinei intr-o putere globala. Desigur, pana ca ea sa devina o putere globala va fi nevoie de un efort militar suplimentar si sustinut. Abia in momentul in care-si va putea proiecta forta navala va deveni dintr-un mare jucator regional un foarte mare jucator regional, sau daca vreti, un mic jucator global. Pentru a deveni un mare jucator global trebuie anihilata puterea militara a Statelor Unite, iar acest lucru este imposibil, asa cum arata acum civilizatia pe Terra. Daca J-20-ul este vazut ca un varf tehnologic , am putea trage eronat concluzia ca Beijingul s-a apropiat tehnologic si militar de puterea Statelor Unite. Daca insa ne vom aminti ca in 1975 ( adica acum aproape 40 de ani ) primul stealth era pregatit de zbor pe o pista americana, atunci vom intelege ce prapastie separa cele doua puteri. Asertiunea este valabila si pentru posesorii lui T50 ( dar asta este o discutie pe care o voi deschide cu alta ocazie ).

Nu stiu daca Marele Imperiu de Rasarit va deveni o putere globala dar, filosofia si cultura milenara a acestuia este firul rosu ce strabate politica sa la nivel global. Pana acum China a evitat pe cat posibil orice conflict deschis cu oricine si mai ales cu Statele Unite, indiferent daca vorbim de Taiwan, Coreea de Nord  sau de Japonia. Conflictele sunt la nivel diplomatic si ele nu fac decat sa mediatizeze pozitia Chinei.  Unul din principiile marelui maestru  Sun Tzu spune ca « nu atacati niciodata cand urcati ».  Iar China inca urca !  In masterplanul de actiune, care se intinde pe o perioada istorica nedeterminata, actualmente China a parcurs déjà faza  a doua, aceea de mediatizare. Urmeaza o a treia perioada ( care a inceput acum 4-5 ani ) de transformare a armatei, accentul punandu-se pe forta navala si pe cea aviatica.

Principalul obstacol in ducerea la indeplinire a acestui plan o reprezinta inapoierea tehnologica fata de lumea occidentala, in principal fata de Statele unite.  Cu toate ca este o putere nucleara si cu toate progresele aerospatiale, China inca se afla departe de varful american. Cu doar 75 de vectori cu raza lunga de actiune, China nu poate sa aspire la staututul de putere globala, pentru ca avansul tehnologic occidental anuleaza aceasta forta de soc chineza.  Din pacate pentru chinezi, Vectorii nucleari  sunt doar o forta de descurajare regionala !

In plan politic global, China poate proiecta puterea sa doar in cadru organizat, respectiv  in Consiliul de Securitate, acolo unde are drept de veto. Daca Argentina va decide maine ca Malvine-Falkland sunt teritoriu argentinian, China chiard aca ar vrea, nu se va putea opune.

Deasemenea, in plan regional posibilitatile de exprimare chineze desi sunt mari, sunt inca limitate : nici Vietnamul nici Filipine si nici Taiwanul nu au o politica eminamente deferenta fata de Beijing. Doar Mongolia, Coreea de Nord si Uzbekistanul sunt apropiate pozitiei chineze. Daca la aceste tari adaugam si interesul Coreei de Sud si al Japoniei de armonizare a relatiilor cu Beijingul, vom avea in fata adevarata complexitate a relatiilor din Asia de Sud-Est. Relatia cu Rusia ramane una ascunsa privirilor si desi nu pare, eu il consider un joc de poker .

Si cum istoria se repeta, in plan economic, cel putin la nivel de principiu ( nu si prin mijloace ), China inainteaza in « Marsul Cel Lung » urmarind principiul maoist « Marele Salt Inainte ».

Dar chiar si fauritorul Chinei moderne, Mao Tzedong,  s-a oprit din acel mars la tarmurile Marii Chinei de Sud, iar victoria desi a fost incontestabila n-a fost totala, iar armatele lui Chan Kai Sek n-au fost zdrobite total si definitiv.

Foto preluat : http://www.chinatouristmaps.com/china-maps/china-sea-maps/south-china-sea-map.html

  
Tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply