Atomizare sociala si distress

Atomizare sociala si distress

Motto :

Libertatea fara cultura este de-a dreptul nociva.

Borodino

Observ in ultima vreme, cel putin in Romania,  un lucru pe care l-as numi atomizare sociala. Nu am date sociologice care sa ateste faptul ca aceasta este un fenomen sau doar o impresie proprie. Totusi, nu pot sa nu observ cel putin un trend. Daca inainte ’89 majoritatea societatii manca la fel, se imbraca la fel, accesa aceeasi informatie si se comporta cam la fel, dupa acel moment lucrurile au inceput sa se schimbe ; un lucru foarte bun delatfel. In caz contrar, omul de tip nou al comunismului ar fi fost un experiment reusit dar tragic. Bineinteles ca in afara de libertate, societatea romaneasca a experimentat tot corolarul psiho-comportamental, in multe cazuri el ajungand in zona patologicului. Libertatea a permis anumitor indivizi sa-si expuna patologicul in cadrul social, iar reactia sociala a fost si ea contaminata. Indiferenta, curiozitate, amuzament sau orice alt gen de reactie nepotrivita a societatii a condus la alterarea unor valori, acestea fiind inlocuite de altele false sau chiar periculoase. In schimb, altor indivizi, clinic normali, le-a oferit posibilitatea sa se manifeste antisocial.

Am mai observat o mare dorinta a multora de a se individualiza ; cu orice prêt. Unii in mod de-a dreptul caraghios. Altii chiar grotesc.  De la vestimentatie si terminand cu felul de a vorbi sau al atitudinii.nonconformism

Confuzia intre individul nonconformist si cel rebel in distress este data de faptul ca primul propune indepartarea unor bariere sociale cu scopul de a corecta anomaniile societatii. In schimb, rebelul in distress actioneaza in mod constient distructiv. Daca acest rebel este si lipsit de educatie / cultura, atunci bomba sociala este exponential mai periculoasa.

Un singur lucru mai tine societatea coeziva : sentimentul de ura. Am ajuns in situatia sa uram un guvern, un vecin, un presedinte, un om politic, o vedeta, un sportiv  sau orice altceva. E bine sa urasti ceva sau pe cineva…chiar daca pana atunci tie nici nu-ti trecea prin cap sa faci asta, nu-i asa…? Te ajuta media, te ajuta cei din jurul tau, colegii de serviciu, cei din tramvai. Ce ne-am face fara ura ? Am fi distrusi… ; macar asa cetateanul stie ca e « solidar », ca face parte din majoritate. Nevoia de aparteneta a individului isi spune cuvantul. Piramida lui Maslow isi cere drepturile. Cetateanul sau telespectatorul nu mai gandeste. O fac altii pentru el. El trebuie doar sa simta ; sa aiba un sentiment negativ, de ura fata de cineva sau de ceva.  Si sa actioneze. Eventual doar cand i se spune cand si cum sa o faca. Acest sentiment are si valoare curativ sociala ( perversa ) : il ajuta pe cetatean sa fie si solidar…sa urasca global.

Inaintea anului de gratie ‘89’ cetatenii stiau precis carei clase sociale apartin. Fiecare dintre aceste clase sau categorii sociale aveau un set clar de valori. Acum sentimentul de apartenenta a disparut. Odata cu el si setul de valori. Cetateanul liber simte nevoia sa puna ceva in locul lor. Mai exact, simte nevoia sa i se spuna ce sa puna in locul lor. Totodata, acelasi cetatean dupa socul ’89 a fost maltratat afectiv de schimbare, avand o decompensare in acest plan. Din pacate pentru acest pacient generic, purtatorul calitatii de cetatean, « doctorul » nu mai este in tara. De ingrijirea sa se preocupa « vracii si felcerii ».

Cei cativa « doctori » ramasi aici au ajuns sa fie stigmatizati de catre « vracii si felcerii » solidari cu cetateanul ; de ce ? pentru ca au acelasi valori indoielnice. Asa cum spuneam intr-un articol anterior  intitulat ‘ Gabriel Liiceanu si totalitarismul pop Korn’ –  « Eu cred ca marea problema nerezolvata a democratiei este ca ea se conduce dupa majoritati « ; iar majoritatile si-au ales  vracii. Doctorii nu le plac.  La 112 nu mai raspunde nimeni, demult ; pentru ca nu mai suna nimeni ! Parca o teama interiorizata, de doctor, de diagnostic sau de vindecare, ii face sa nu mai sune acolo…prefera un ceai de buruieni, un piramidon sau orice care nu doare sau nu presupune efort.

Individualizarea, fuga de trecut si lipsa inteligentei emotionale au condus la atomizare sociala si la distressul societatii. Iar intr-o societate atomizata singurul lucru coeziv si global care ne-a ramas este emotia negativa.

  
Tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply