Al doilea triunghi strategic

Al doilea triunghi strategic

Motto:

Invatati limba chineza! Pentru orice eventualitate.

                                                ( preluat de pe un site de turism chinezesc )

Spuneam in articolul China – o provocare geopolitica globala ? (2) ca : Privind si la relatia Fed. Ruse cu Japonia, daca prima ( Fed Rusa – n.a. ) va face o reparatie fie ea si partiala, atunci influenta ruseasca in zona va spori in mod consistent, conferind Federatiei Ruse o mai buna pozitie de negociere in relatia cu China.

Tot in acelasi articol aminteam de triunghiurile strategice formate in Orient si Extremul Orient. Primul este format din China – Fed, Rusa – India. Al doilea este compus din China-Fed. Rusa – Japonia.

Iata ca recent premierul nipon Shinzo Abe s-a intalnit cu Vladimir Putin la Kremlin, la zece ani distanta de cand nu au mai avut loc intalniri programate,la nivel inalt. Agenda discutiilor : semnarea Tratatului de pace intre cele doua tari. Punct blocant : insulele Kurile.

Istoria mai recenta a incordarii ruso-japoneze pleaca de la razboiul naval din 1905. Atunci, flota rusa a fost infranta de catre cea japoneza. Japonia a ocupat o regiune, apartinand Chinei si Mongoliei, regiune bogata in resurse naturale. Ulterior, in 1939, alianta intre Rusia si Mongolia a reusit sa indeparteze trupele japoneze din regiune, taind accesul imperiului japonez la resurse. In lista de prioritati, Japonia a avut de ales intre a-si concentra efortul de razboi intre a recupera acest teritoriu, reasigurandu-si imediat accesul la resurse, sau a se concentra pe razboiul din Pacific cu SUA. Japonia si-a concentrat efortul de razboi in zona Pacificului, cu consecintele cunoscute. La sfarsitul WW2, URSS a atacat Japonia si a ocupat o mare parte din arhipelagul Kurilelor, pe care nu le-a mai inapoiat dupa incheierea razboiului. Trebuie mentionat ca la vremea respectiva, fostul imperiu al lui Hirohito si-a pastrat angajamentul pe care-l facuse prin pactul de neagresiune, de a nu ataca URSS. Respectarea acestui pact i-a permis lui Stalin sa disloce cateva grupuri de armate* din zona Extremului Orient pentru a stabiliza frontul european. Daca la acea vreme Japonia si-ar fi incalcat promisiunea, probabil astazi nu am fi purtat aceasta discutie.

Nu la fel a procedat URSS, astfel ca profitand de loviturile armatei americane in Pacific, a incalcat Pactul de neagresiune cu Japonia, ocupand Kurilele. Sa mai spunem ca existau planuri de invazie a Japoniei, de catre Stalin, mergand pana la ocuparea insulei Hokkaido.

Ocuparea Kurilelor asigura fostei URSS si actualmente Fed. Ruse, iesirea in Pacfic, prin Marea Bering. Din punctual de vedere al Rusiei, fara aceste insule, marea interioara delimitate de zona continental la vest si nord-vest si peninsula Kamtchatka  in nord si nord-est, ramane doar un lac care-si pierde din valoare, iesirea flotei ruse facandu-se sub monitorizarea japoneza.

Pe de alta parte, fata de momentul 1945, pentru partea rusa, importanta strategica a insulelor s-a diminuat substantial, avand in vedere ca flota rusa nu va putea sub nicio forma sa-si manifeste hegemonia atat timp cat supertehnologizata Japonia se afla in proximitate si atat timp cat flota americana este stapana marilor.

Ce a determinat cele doua parti, dupa o perioada lunga de inghet diplomatic sa se aseze la masa negocierilor ? Care este nivelul de asteptare al celor doi actori, de la aceste discutii ? Se poate ajunge la o solutie negociata ?

Daca pentru Japonia dorinta de a rezolva acest subiect este evidenta, pentru Fed. Rusa, motivatia este aparent mai difuza. Desi pare o situatie inghetata, zona in disputa devine pe zi ce trece mai dinamica si orice mutare a unuia dintre actorii implicati poate rasturna echilibrul strategic zonal.

 1. Una dintre motivatiile importante pentru care Fed. Rusa a acceptat asezarea la masa negocierilor, este ascensiunea Chinei si pretentiile sale teritoriale fata de vecini.

2. Desi in contextul actual, pare putin probabila, in perspectiva, o alianta sino-japoneza ar zdrobi practic orice pretentie a Fed. Ruse de a mai fi un jucator important in zona. Suplimentar, economia Fed. Ruse, sustinuta de portul Vladivostok ar fi practic anihilata.

3. Daca Japonia preia controlul si asupra insulei Takaeshima, aflata in disputa cu Koreea de Sud, atunci inchide practic Marea Japoniei pentru Fed. Rusa, cu aceleasi consecinte expuse mai sus ( vezi articolul Japonia ).

4. Accesul la tehnologia japoneza ar surmonta o parte din decalajul fata de occident, ajutand economia Fed Ruse sa devina mai competitiva cu tot ce presupune acest lucru. Doar ca element secundar, probabil ar facilita Fed. Ruse exploatarea resurselor siberiene. Acest aspect, desi este invocat frecvent de anumiti analisti politice si economici, nu mi se pare primordial. Viitorul apartine economiilor bazate pe tehnologie si nu pe resurse. Daca ai tehnologie poti exploata resursele. Daca ai resurse si nu ai tehnologie, este ca si cum nu ai avea acele resurse.

Toate elementele de mai sus conduc la concluzia ca Fed.Rusa va tebui sa gaseasca o solutie acceptabila pentru ambele parti, poate sa retrocedeze aceste teritorii, intr-un fel sau altul.

Temerile rusilor insa, in cazul retrocedarii, nu se opresc aici. Revenind la primul punct expus mai sus, respectiv ascensiunea Chinei, Moscova nu poate sa nu observe ca Uzbekistanul a cedat o parte a teritoriului sau Chinei, facand acest gest cu o oarecare bucurie si usurare. Daca Fed. Rusa va retroceda Kurilele, acest precedent suprapus pe pretentiile teritoriale Chineze asupra Manciuriei de Nord, probabil ca nu au darul sa alunge temerile Moscovei. Pana in acest moment China, nu am cunostinta sa fi exprimat o asemenea cerere, dar este previzibil ca o va face in viitorul apropiat. Deocamdata, China “are nevoie” de resursa siberiana, pe care tot deocamdata o cumpara ; pentru ca aceasta tara are inca o crestere economica. Ce se va intampla insa cand economia chineza va intra in stagnare sau recesiune si cererea de resurse va scadea ? Ce-i va mai impiedica pe chinezi sa solicite Moscovei retrocedarea Manciuriei de Nord ? Sau o vor cumpara bucata cu bucata prin migrarea populatiei chineze aspre nord, sau sub o alta forma?

In 1942, razboiul a fost castigat prin numarul de oameni pe care RKKA l-a pus la dispozitia frontului. Se va intampla acelasi lucru, oare, dar de aceasta data aceasta cu Fed. Rusa in rolul Germaniei ? Probabil ca da, probabil ca nu militar.

Afirmam mai sus ca China « are nevoie » de resursa siberiana. In esenta, China nu are nevoie de nimic in sensul economic, pentru ca aceasta tara are resurse suficiente incat sa nu cumpere nici petrol nici gaze. In schimb, China isi permite sa le cumpere, pentru ca atunci cand ai un PIB de 13% anual si o rezerva uriasa de maculatura tiparita sub forma banilor, nu se mai pune problema « costurilor » ci a diminuarii excedentului. Chiar si in contextul scaderii PIB-ului, recesiunea are un alt inteles la chinezi : ei vor cobori de la 13% la 7-10%. Aceste cifre pentru restul natiunilor au proportii cosmice. Fata de economiile europene, spre exemplu, unde o scadere de 3% este echivalenta cu un dezastru, economia chineza in recesiune creste cu 10%.

Daca privim lucrurile in acest sens, vom observa ca Fed. Rusa pe langa debuseul resursei sale siberiene si al banilor obtinuti pe aceasta, are nevoie in relatia cu China de o certitudine. Semnarea unui contract comercial cu China ar putea insemna certitudinea de care Fed. Rusa are atata nevoie in relatia bilaterala. Aceasta certitudine ar tempera pentru o vreme expansiunea chineza catre nord. In 2012, la summitul ASEAN care a avut loc in Extremul Orient rus, partea rusa propusese celei chineze un contract comercial urias. Dupa discutii intre cele doua parti, cea rusa a anuntat sistarea lor fara nicio explicatie. Nici nu era nevoie de explicatii…

China, in relatia bilaterala, va trebui sa se fereasca de a oferi aceste certitudini partii ruse, pentru ca o ceretitudine va insemna pierderea fortei de negociere nu numai in relatia bilaterala dar si cu o parte din celelalte state. China trebuie sa ofere Fed. Ruse doar incertitudini.

Vom lasa deschis acest subiect, oferind placerea cititorilor sa-si exprime opinia despre cum sau de ce ar putea pierde China forta de negociere. 

In schimb, daca Fed. Rusa poate sa ofere o certitudine Chinei sau Japoniei, ar castiga enorm, in opinia noastra, intarindu-si pozitia de negociere.

O alianta ruso-japoneza inchide practic orice discutie in nordul Extremului Orient, conferind ambelor state o pozitie intarita. Pentru ca aceasta alianta sa fie functionala, Fed. Rusa va trebui sa retrocedeze Kurilele. Va avea oare Kremlinul capacitatea sa o faca ? Daca nu o va face, castigul de imagine pe termen scurt s-ar putea transforma la un moment dat intr-o pierdere irecuperabila pe termen lung. Federatia Rusa considera ca arhipelagul in discutie ii confera avantajul de a iesi in apele Pacificului, ceea ce este valabil la fel ca si pe vremea lui Stalin. Insa, imediat ce flota de la Vladivostok se indreapta catre acea zona, pe langa monitorizarea japoneza, intalnesc un urias cu o forta zdrobitoare : SUA. Over!

Pentru Fed. Rusa, peninsula Kamtchatka ofera oricum iesirea catre Marea Bering.

O mana intinsa Japoniei, la momentul potrivit, s-ar putea dovedi salvatoare mai tarziu. Fed. Rusa nu-si va putea pazi resursele cu armele nucleare. Nu pentru ca nu are aceasta capacitate, ci pentru ca nu-i foloseste la nimic. Daca in 1939, armata  VI japoneza a fost deposedata de resursele Extremului Orient, dupa batalia de la Halhin Gol, sa asistam oare acum sau in viitor la invitatia rusilor adresata unei alte armate japoneze, de asta data de specialisti, de a invada zona cu tehnologie ?

Nu ne propunem in aceasta analiza sa fim partizanii uneia sau a alteia dintre parti sau sa identificam justetea punctelor de vedere ale acestor state. Ceea ce urmarim este identificarea deplasarilor geostrategice posibile ca urmare a actiunilor diplomatice ale partilor implicate.

  
Tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply